De vorbă cu echipa Tesori, Andreea Avădanei

Cum ai ales să devii pedagog?

Cred că am ajuns să profesez într-un domeniu care de fapt m-a ales pe mine. Pașii parcurși în cariera mea m-au adus aici. Tind să cred că eu doar am avut de urmat calea care m-a condus spre o carieră atât de frumoasă și de împlinitoare.

Ce îți doreai să devii când erai mică?

Îmi amintesc că doream foarte mult să devin medic atunci când eram mică, cel mai probabil cam acesta era stereotipul vremurilor. Apoi spre adolescență mi-am dorit să devin psiholog, ceea ce m-a îndemnat să urmez facultatea de psihologie. După terminarea facultății am început să lucrez cu copiii și aici mi-a rămas sufletul.

Cea mai mare bucurie o reprezintă copilul meu, zâmbetul cu care se trezește în fiecare dimineață e prima sclipire dintr-o zi.

Din ce îți iei motivația?

Știu că venim pe lumea aceasta cu un scop, eu vreau să cred că acel scop este să fim o rază de lumină care să lase o lume mai bună în urma noatră. Motivația încerc să o iau din orice trăiesc în fiecare zi, dintr-un zâmbet sincer de copil, dintr-o reușită care poate fi a mea sau a altcuiva, chiar și dintr-un eșec care întotdeauna vine cu o lecție.

Ce îți aduce bucurie într-o zi obișnuită?

Cea mai mare bucurie o reprezintă copilul meu, zâmbetul cu care se trezește în fiecare dimineață e prima sclipire dintr-o zi. Apoi încerc să mă bucur de orice îmi aduce fiecare clipă, să trăiesc cât se poate în prezent și să iau totul așa cum vine, chiar dacă viața e plină de provocări la tot pasul.

Ce te provoacă în meseria ta?

În această meserie copiii cu care lucrezi te pun față în față cu copilul din tine. Și aici vine marea provocare, vrem sau nu, toți avem răni de vindecat care provin din copilărie, iar fiecare copil este o oglindă a ceea ce am trăit cândva când eram mici. A fi un bun pedagog înseamnă să ai acea capacitate de observare și de stăpânire încât să privești fiecare copil așa cum este. Să știi că, dacă simți că un copil ți-a atins o coardă sensibilă, este ceva de vindecat în tine, iar acelui copil să te poți adresa cu toată blândețea și educația pozitivă de care are nevoie.

Ce te ajută să treci peste dificultăți?

Dificultățile sunt dificultăți doar dacă noi alegem să le vedem așa. Sunt conștientă de faptul că unele zile pot fi extraordinare iar altele vin cu provocări, până la urmă fiecare clipă vine să ne învețe ceva, să ne șoptească cald că fiecare ”dificultate” este o binecuvântare.

Care e activitatea ta preferată de relaxare?

Un instrument magnific de relaxare pentru mine este cititul, ador să mă așez lângă o ceașcă de cafea cu lapte cu o carte în mână care să îmi povestească lucruri noi. Fiind copil care a crescut la țară, îmi place să evadez acasă, la părinții mei unde mă pot conecta la rădăcinile mele, pot fi în contact cu natura, pot merge desculț și mă pot simți, măcar pentru câteva clipe, copil din nou.

Dificultățile sunt dificultăți doar dacă noi alegem să le vedem așa.

Dacă ar fi să petreci o zi întreagă în aer liber, ce ai face?

Aș fugi la munte, mi-aș pune un rucsac în spate și aș urca pe cea mai înaltă creastă. Este ca și cum mi-aș demostra mie că POT, și orice se poate dacă există dorință și perseverență.

Care din principiile Montessori le aplici și tu în viața ta?

Principiile Montessori sunt de fapt norme de bun simț pentru o viață armonioasă. Personal merg foarte mult pe principiul că fiecare persoană trebuie tratată cu respect, indiferent de statutul și vârsta acesteia, noi românii avem și un proverb pe tema aceasta…”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Dacă am reuși să ne amintim de lucrul acesta la fiecare pas, multe conflicte ar dispărea.

Apoi, metoda Montessori ne spune să observăm înainte de a acționa, să luăm totul ca atare, fără să etichetăm, fără să judecăm ci doar să privim dincolo ochii minții, cu sufletul, de acolo vine acceptarea și adevărata putere de a interveni în spiritul educației conștiente.

Ce i-ai spune unui părinte care află prima oară de Montessori?

I-aș spune că Montessori este mai mult decât o educație alternativă, este un mod de viață. Accentul se pune pe respectul față de copil și pe independența funcțională a acestuia. Mai mult decât atât, transformarea vine pentru întreaga familie, este nevoie de o analiză atentă a propriilor nevoi, emoții și comportamente ca adulți pentru a reuși să mergem pe drumul vieții împreună cu copilul și nu în fața lui ca un îndrumător atotștiutor.

Spune-ne un gând cu care îți începi ziua și unul cu care o închei.

Ziua începe cu o pereche de ochi mari albaștri de copil care îmi cere să mă trezesc și cu un ”Bună dimineața, ce frumoasă este viața!”, aceasta este modalitatea noastră de a da startul zilei, mereu pe un ton pozitiv. În fiecare dimineață îmi spun că o să primesc o nouă zi cu acceptare și dorință de a învăța din orice clipă. Sfârșitul zilei aduce mereu un gând de mulțumire pentru tot ceea ce este în viața mea.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *