De vorbă cu echipa Tesori, Elena Girbea

Cum ai ales să devii pedagog?

Totul a plecat de la o carte citită în timpul facultății. Eram în anul II de facultate când am citit cartea Mariei Montessori, Descoperirea copilului. Am rămas profund impresionată de modul în care această metodă susține copilul în dezvoltarea lui naturală. M-a impresionat faptul că adultul trebuie să observe copilul și să se lase ghidat de nevoile acestuia. Deci, atenția merge spre copil nu spre dorințele adultului.

Citind această carte mi-am zis că atunci când voi avea un copil, voi alege să meargă într-o grădiniță Montessori, apoi am aflat de grădinița Tesori. Am inceput inițial ca asistent Montessori apoi am avut dorința de a studia mai mult această metodă și așa am parcurs cursul de pedagog Montessori. Gândindu-mă în urmă, realizez că am parcurs un drum interesant care m-a ajutat să cresc puțin câte puțin, și totul a început cu o carte. Fără să mă gândesc atunci, acea carte m-a ajutat să dau o direcție mai clară vieții mele. Așa cum spunea  Emma Thompson, ”cărțile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viața ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele”.

Ce îți doreai să devii când erai mică?

Copil mic fiind, mereu am admirat-o pe doamna mea educatoare, care apoi mi-a devenit și învățătoare. Imi amintesc că de multe ori o priveam și imi spuneam că îmi doresc să fiu ca ea când voi fi mare, să pot să iubesc copiii și să le dăruiesc dragostea mea. Gingășia ei, blândețea, înțelegerea cu care ne vorbea au fost pentru mine principii pe care am ales să urmez. Am vie in minte amintirea zilelor în care mă prefăceam că nu-mi pot încheia pantofii doar pentru ca ea să se aplece să îmi lege șireturile iar eu să ma mai pot juca puțin în parul ei frumos ondulat.

Visul meu de mică a fost să urmez un om drag care m-a inspirat și m-a ajutat să cresc, visul meu a fost să fiu printre copii și să ma bucur de fiecare clipă împreună cu ei. Acum când visul meu este împlinit, relizez cât de frumos este să redescoperi viața în fiecare zi și să te bucuri de orice vietate, floare, nor, gest de iubire.

Cărțile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viața ta atunci când ai cea mai mare nevoie de ele.

Emma Thompson

Din ce îți iei motivația?

Motivația mea vine din interior, din dorința de a cunoaște cât mai bine copilul și de a-i fi ghid în procesul său de dezvoltare.

Este practic acea forță din interiorul meu care mă impinge să merg mai departe, să descopăr mai mult și să ofer mai mult.  Faptul că iubesc ceea ce fac este și acesta un punct foarte puternic care mă motivează. De asemenea toate momentele petrecute împreună cu copiii îmi oferă o stare de bine. E ca atunci când te îndrăgostești de mirosul unui parfum și te dai mereu cu el gândindu-te în același timp că nu vrei să se termine.

Ce îți aduce bucurie într-o zi obișnuită?

Simt bucurie încă de dimineața, de la primul ”bună dimineata” până la ”uite ce rochie frumoasa am”.  Simt bucuria trăirii prezentului. Copiii te aduc atât de mult în prezent și te fac să-l conștientizezi încât de multe ori îmi zic ”da,  eu nu m-am gândit la asta sau eu nu am observat asta!”

La grădiniță fiecare zi este o bucurie. Sigur, sunt și zile mai grele când simți că nu mai poți dar chiar și atunci, vocea unui copil sau a unui coleg  îți spun că totul va fi bine. Bucuria vine dintr-o îmbrățisare, dintr-un ”te iubesc” sincer, dintr-un ”mi-a fost dor de tine”, dintr-un  ”vad că ești puțin tristă, ai nevoie de o îmbrățișare?” și dintr-un ”îmi plac materialele pe care le-ai pregătit” etc. În fiecare zi, zâmbetul copiilor, vorbele lor, gesturile de afecțiune pe care le fac atât față de mine cât și față de colegi sau ceilalți adulți din mediu, mă fac să merg mai departe. Știu că aici este locul potrivit, aici unde supărarea ține câteva minute și bucuria ține toată ziua.

Ce te provoacă în meseria ta?

Provocarea mea cea mai mare este să descopăr măreția fiecărui copil. De-a lungul timpului am descoperit că fiecare este special în felul lui, că fiecare are particularitățile sale. Da, cu toții avem la bază aceleași nevoi și manifestăm aceleași tendințe, însă modul nostru de a fi este diferit de al celorlalți.

Ei bine, pentru mine aici apare provocarea: cum pot eu să aflu cât mai multe despre fiecare copil astfel încât să-mi adaptez comportamentul conform nevoilor lui? Uneori este mai ușor pentru că sunt copii care se lasă descoperiți mai ușor, alteori este mai greu pentru că durează mai mult până înțelegi care sunt motivele din spatele unor comportamente.

Asta îmi demonstrează că de multe ori copilul este cel care îl învață pe adult, chiar dacă acesta cunoaște dinainte multe lucruri.  Mai apoi adultul este cel care trebuie să înțeleagă mesajul copilului, să caute resurse, să caute înăuntrul lui  și apoi să găsească soluția potrivită.

În fiecare zi, zâmbetul copiilor, vorbele lor, gesturile de afecțiune pe care le fac atât față de mine cât și față de colegi sau ceilalți adulți din mediu, mă fac să merg mai departe. Știu că aici este locul potrivit, aici unde supărarea ține câteva minute și bucuria ține toată ziua.

Ce te ajută să treci peste dificultăți?

Gândul că fiecare dificultate mă ajută să cresc, să ma dezvolt mai mult, să învăț și faptul că iubesc ceea ce fac. Stiu că oricât de greu îmi este uneori, acesta este drumul potrivit pentru mine.

Care e activitatea ta preferată de relaxare?

Am mai multe ativități care mă ajută să ma relaxez pentru că depinde foarte mult de contextul în care mă aflu și de starea mea emoțională. Însă, dacă ar fi să ma gândesc la una singură, prefer lectura.  Și aș prefera să citesc undeva stând pe o pătură, afară.

Dacă ar fi să petreci o zi întreagă în aer liber, ce ai face? 

M-aș reconecta cu natura. Iubesc să-mi petrec timpul în spații în care pot simti mirosul florilor și al ierbii și adierea vântului. Am crescut într-un mediu în care pădurea era aproape de mine, aveam momente dese în care o cutreeram în cautarea diferitelor obiecte naturale împreună cu prietenii. Acum, de câte ori pășesc într-un loc împădurit simt că mă încarc cu energie, simt că e ceva natural, ca o reîntoarcere la copilărie.

Care din principiile Montessori le aplici și tu în viața ta?

După o perioadă petrecută în mediul Montessori am ajuns să realizez faptul că această educație face parte din mine, că m-am autoeducat în spiritul Montessori.

Apreciez că este foarte important să am respect față de orice făptură din jurul meu, oricât de  mică sau mare ar fi aceasta și față de mediu.  De asemenea respectarea individualității fiecărui om, a alegerilor pe care le face și a spațiului personal sunt principii care pe mine mă conduc.

Alt principiu pe care îl aplic în viața de zi cu zi este acela de privi mereu spre mine, gândindu-mă cum eram eu ieri și cum sunt acum,  fără să fac comparație cu alte persoane.  Consider că este foarte important să te compari tu cu tine și nu cu alte persoane, pentru că fiecare are propria lui dezvoltare. Acesta este un principiu pe care aleg să-l transmit mai departe și copiilor. În momentul în care copii înțeleg asta, vor deveni mai buni pentru ei, nu pentru a-și depăși colegul sau a-i face mândri pe cei din jur.

Educația Montessori pregătește copilul pentru viața reală, ajutându-l astfel să se descurce mai ușor în orice situație.

Ce i-ai spune unui părinte care află prima oară de Montessori?

I-aș spune cât de frumos este să observi  copilul care se formează pe sine într-un mediu creat special pentru el. Un mediu care îi oferă libertatea de a face alegeri, de a se mișca, un mediu care îl ajuta să se orienteze , să-și dezvolte voința și independența. Că pedagogia Montessori îi va oferi copilului liberatatea de a se manifesta într-un mod natural conform etapelor lui de dezvoltare. Că urmând princiipiile Montessori copilul lor se va dezvolta într-un mediu în care respectul  și recunoașterea unicității vor fi pe primul loc, că va descoperi lumea cu dragoste si curiozitate fiind ghidat de un adult care îi va urma nevoile sale.

De asemenea aș sublinia faptul că educația Montessori pregătește copilul pentru viața reală, ajutându-l astfel să se descurce mai ușor în orice situație.  Că va învăța să se respecte pe sine și pe ceilalți dar și mediul înconjurător, va învăța cum să creeze o relație cu ceilalți și cum să gestioneze conflicte,  cum să se descurce singur, fără a apela mereu la ajutorul adultului, cum să fie empatic, cum să traseze propriile limite și cum să se bucure de descoperirea lumii fară a face asta într-un mod competitiv. După aceea, i-aș spune despre viața socială și  comunitatea care se creează în cadrul unei grupe Montessori, despre faptul că diferențele de vârstă îi ajută să învețe unii de la ceilalți, că ajung să se admire și să se ajute atunci când li se solicită ajutorul.

Spune-ne un gând cu care îți începi ziua și unul cu care o închei.

Gândul cu care îmi încep ziua este gândul pe care mi l-am scris frumos pe o foaie colorată pe care am așezat-o într-o ramă în grupă: ”Întreabă-te mereu: dacă ar fi să acționez din dragoste față de…. (copil/adult/mediu etc), oare cum aș acționa?”

Acesta este gândul care m-a ajutat să gestionez mai ușor multe situații delicate.

Iar la final închei ziua cu un gând de recunoștință pentru tot ceea ce am trăit în acea zi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *